în sfârsit, între omul absolut1 si omul "fara destin"2 exista oîntreaga ierarhie de polaritati. Ei bine, pentru toate cheia oconstituie Romanul adolescentului miop. Aici (vorba lui Eminescu:"Viitorul si trecutul/sunt a filei doua fete/vede-n capatînceputul/cine stie sa le-nvete"), aici se afla în starea cea maipura si mai limpede exprimata suma de contrarii-în-armonie carecompun personalitatea lui Eliade, definind-o totodata ca însumareexponentiala a generatiei.Daca pentru detaliile istorico-literare,strict editoriale, tânarul nostru cititor are a consultaobligatoriu capitolul Primul roman din monografia lui MirceaHandoca4, pentru circumstantele elaborarii
Mircea Eliade Romanul Adolescentului Miop pdf
alesesem realul. Dar nu mi-a trebuit mult ca sa-nteleg cama-nselasem, ca alesesem gresit..."Acolo sunt descrise mansardabibliomanului, complexele puberului, experientele fizice deautopenitenta întru cunoastere, rolul jurnalului ca oglinda afantasmelor compensatorii, creuzet al realitatii si athanor denelinisti, "umilinta si ura" generate de palmele primite de laprofesorul de matematica Vanciu, ca si prieteniile cu "eroii"romanului: Dinu Sighireanu ("baiat frumos, brun, cu ochii verzi,dupa care suspinau multe fete"), Radu Bossie ("miop ca si mine,destul de urât, cu buze imense, cu un nas mare si borcanat, daravea un umor si un farmec fara pereche"), Haig Acterian ("de ofrumusete lenesa, orientala"), Petre Viforeanu ("înalt, mândru,ironic, izbutind sa fie premiant fara pedanterie"), J.V. Vojen("balai, rivaliza în frumusete, eleganta si succese feminine cuDinu Sighireanu"), întâlnirile-cenaclu de la Mircea Mosuna-Sion,descoperirea (decisiva) a lui Giovanni Papini2, experientabordelurilor din Dudesti, în tovarasia lui Mircea Marculescu("tandarica") alaturi de care cunoaste "îndeaproape viata evreilorsaraci" s.a.m.d.
2. "O asemenea întâlnire - decisiva si pentru mine si pentrusoarta Romanului adolescentului miop - a fost Un om sfârsit al luiGiovanni Papini. Citisem, ca atâtia din colegii mei, L'Histoire duChrist, dar nu ma cucerise. Dimpotriva, Un om sfârsit a cazut ca untraznet. Nu-mi putusem închipui pâna atunci ca pot semana atât demult cu altcineva. Ma regaseam aproape pe de-a-ntregul în copilariasi adolescenta lui Papini. Ca si el, eram urât, foarte miop,devorat de o curiozitate precoce si fara margini, voiam sa citesctot, visând ca pot scrie despre toate. Ca si el, iubeamsinguratatea si ma întelegeam numai cu prietenii inteligenti saueruditi" (v. continuarea afinitatilor în Memorii, ed.cit., voi. I,p. 92).
"Durerea adolescentului miop" ("sunt si eu ca toti ceilalti:adolescent sentimental si visator. Zadarnic încerc sa ma ascund.Sunt ridicol. Sunt melancolic. Deci sunt stupid. Sunt lipsit devointa, de virilitate, de personalitate" etc), juramintele pentrusine ("trebuie sa muncesc mult si sa sufar"; "mi-am fagaduitnaprasnic ca voi desface salbatec pulpele celor mai frumoasefemei"), "tristetea celui care întelege", asteptarea "cu pumniistrânsi, între carti" a bataliei cu viata, apoi puseul egofil,inevitabil ("ei ma socotesc creat pentru a asculta confesiuni. N-auînteles niciodata cât de putin ma intereseaza sufletele lor"; "celcare e ispitit de amintiri se dovedeste sensibil. Cel care seînfrânge, 'senin, depaseste sensibilitatea de elita"), trânta cucredinta/necredinta ("presimt ca întreaga mea viata launtrica se vadarui. Cui? Nu pot sa ma gândesc la biserica. Nu sunt un mistic sinici un ateu satanic, cinic, disperat. Cum as putea ajunge atuncila Isus?"), tipicele viziuni razbunator compensatoare ("maînchipuiam mort"; "m-am gândit mult daca trebuie sa plec, sa fugpentru totdeauna"; "m-am închipuit trist, dispretuit de prieteni,batjocorit de rude si dusmani si am înteles ca
numai asa am sa pot scrie titlul Romanul adolescentului miopcare ma va face celebru într-o noapte, si bogat..."; "cândva voipasi pe strazi cu stralucirea biruintei oglindita în ochi..."),febrila, permanenta oscilatie eliadesca între suprematialivrescului si triumful senzorialitatii ("ascentismul meu fu încurând înfrânt. Ma resemnai sa accept fiziologia [...] Niciodata nuvoi izbuti sa ma cunosc asa cum îmi cunosc biblioteca") - nimic nulipseste din acest Manual de sinceritate. O panoplie a sinceritatiice slujeste perfect ca exercitiu de identificare pentru generatiaconfruntata astazi cu confesiunile lui Mircea Cartarescu siH.R.Patapievici.
1907,9 martie - Se naste, la Bucuresti, Mircea, fiul Ioanei sial lui Gheorghe Ieremia (ofiter). Din admiratie pentru Ion HeliadeRadulescu îsi va schimba numele în "Eliade".1913-l917 - Scoalaprimara o face la Bucuresti.1917-l925 - Urmeaza cursurile liceului"Spiru Haret" din Bucuresti.1921 - Debuteaza cu proza fantasticaCum am descoperit piatra fiilo-sofala la Ziarul stiintelor popularesi al calatoriilor. Tot aici va publica si ciclul Convorbirientomologice.1924-l925 - Lucreaza la proza autobiografica Romanuladolescentului miop, lucrare ramasa neterminata.1925 - Se înscriela Facultatea de Litere si Filozofie a Universitatii din Bucuresti,pe care o va absolvi în 1928.1926 - Fondeaza Revista universitara,dar, dupa o recenzie negativa la o lucrare a lui N. Iorga, revistava fi oprita.1928-l932 - Primeste o bursa de studii si pleaca laCalcutta (India).1928 - Obtine licenta în filozofie cu lucrareaContributii la filosofia Renasterii.1929 - Definitiveaza romanulIsabel si apele diavolului.1932 - Publica lucrarea de eseuriSolilocvii.1933 - întors în tara, va fi numit asistent laFacultatea de Litere si Filozofie a Universitatii din Bucuresti,unde va initia un curs despre Problema raului în filozofiaindiana.I se tipareste romanul Maitreyi, inspirat din propriaexperienta dinIndia.Obtine doctoratul în filozofie, primind titlulmagna cum laudae, cuteza Istoria comparata a tehnicilor Yoga.1934 -I se tiparesc romanele întoarcerea din rai si Lumina ce se stingesi eseurile India, Alchimia asiatica si Oceanografie.131935 -Publica romanele Santier si Huliganii (în doua volume).1936 - Apareromanul Domnisoara Christina. Primeste premiul SocietatiiScriitorilor Români.1937 - Tipareste romanul Sarpele.EdituraFundatiilor Regale publica Scrieri literare, morale si politice deB.P.Hasdeu, lucrare îngrijita de Mircea Eliade.1938 - I se publicaromanul Nunta în cer.1939 - Publica eseul Fragmentarium Editeazarevista Zalmoxis.1940 - Este numit atasat cultural la Londra.Scrienuvelele Secretul doctorului Honigberger si Nopti la Se-rampore.194l-l943 - Este consilier cultural la Lisabona.1942 - îi aparevolumul Mitul reintegrarii.1943 - Publica eseul Insula luiEuthanasius. 1945 - Se stabileste la Paris.1946-l948 - Sustine, laL'ecole Pratique des Hautes Etudes, un curs liber cu tema istoriareligiilor.
Pentru ca am ramas singur, m-am hotarât sa încep chiar aziRomanul adolescentului miop. Voi lucra în fiecare dupa-amiaza. Nuam nevoie de inspiratie; trebuie sa scriu, doar, viata mea, iarviata mi-o cunosc, si la roman ma gândesc de mult. Dinu stie;pastrez caiete din clasa a IV-a, când aveam pistrui ca un ovrei siînvatam chimie într-un laborator instalat în firida sobei. De câteori mi se parea ca trebuie sa fiu întristat, scriam în Jurnalulmeu. Si acel Jurnal de acum doi ani avea un "subiect": trebuia sase vadeasca într-însul viata unui adolescent suferind deneîntelegerea celorlalti. Dar adevarul era
altul: Jurnalul ma magulea si îmi alina dorul meu de razbunare;razbunare dreapta împotriva celor care nu ma întelegeau, credeameu.Romanul îl voi scrie altfel. Eroul sunt eu, fireste. Ma tem,însa, ca viata mea - stinsa între copii si carti - nu va interesacititorii. Pentru mine, tot ceea ce nu am avut, tot ceea ce amdorit din mansarda, în înserari calde si tulburatoare, pretuiestemai mult decât anii tovarasilor mei risipiti în jocuri, însarbatori de familie si idile. Dar cititorii?... înteleg si eu catoata durerea unui adolescent miop nu va misca nici un suflet dacaacest adolescent nu se va îndragosti si nu va suferi. De aceea,m-am si gândit la un personaj pe care la început îl numisem Olga.I-am povestit lui Dinu tot ceea ce ar trebui sa aiba loc prinprezenta acestei fete. Dinu m-a întrerupt si m-a rugat: dacaîntr-adevar îi sunt prieten, sa schimb numele eroinei în Laura.M-amtulburat mult la început, pentru ca nu stiam cum sa fie fata careva strabate sufletul adolescentului miop. Eu n-am cunoscut decât pefetele cizmarului vecin, care în nici un caz nu pot trece într-unroman. Cea mai mare, Maria, era slaba si rea; îsi teroriza fratii,fura caise verzi si tipa alergând dupa tramvaie. Cealalta, Puica,era grasa si murdara. Nici una, nici alta nu puteau seduce unadolescent. Aceasta, nimeni n-o putea întelege mai bine camine.Dinu mi-a marturisit ca ma poate ajuta. A cunoscut atâteafete, îmi spune. Dar cum as putea scrie eu un roman cu o eroinacunoscuta de Dinu? M-am hotarât sa ma gândesc, în timp ce voiscrie, la vara-mea. De câteva saptamâni, de câte ori o întâlnesc,îi pun întrebari. Am vestit si pe Dinu ca vara-mea se afla subobservatie.- Daca vrei sa scrii un roman, m-a sfatuit ea, sa-l facipe erou frumos si bun. Si sa-l cheme Silviu.Când i-am spus titlulsi subiectul romanului, nu i-a placut. Sa fie doi eroi, unul frumossi altul urât, vrea ea. Iar titlul: Dragoste de copil sau Flori deprimavara, sau La saptesprezece ani. în zadar mi-au fostexplicatiile: "Vally draga, acesta e un roman cerebral, cu drameinterioare" etc. în zadar. Si atunci i-am ascultat marturisirile.Mi-au folosit, caci am învatat vocabularul fetelor. Si am cunoscutcâte ceva din visurile, nostalgiile si tulburarile ei. Parca as fiascultat marturisiri auzite de mult. îmi aminteam ca vara-mea nu sedeosebeste mult de eroinele din romane sau de acele pe care unsuflet putin exaltat si le închipuie. Dar pot eu sti ca aceasta evara-mea, aceasta care mi se dezvaluie la rastimpuri, antrenata deconfesiuni?Stiu despre ea ca viseaza sa cunoasca o prietena mica sibuna, care sa aiba mosie, iar la mosie un frate brun si curajos. Elle-ar întovarasi prin padure, le-ar învata sa vâneze si le-ar spune"tu". îmi marturiseste ca i-ar placea sa fie într-o noapte conaculcalcat de hoti. Ea ar apuca revolverele si ar aparea în salontocmai în clipa când fratele prietenei ar fi sugrumat de un tigan.Ar mântui viata fratelui si l-ar îngriji într-un dormitor alb, cumasuta acoperita de sticlute colorate. Parintii s-ar aratarecunoscatori si i-ar lasa singuri, zâmbind.Vara-mea se opreste. Nuvrea sa-mi spuna daca ea s-ar rosi sau si-ar trage sfios mâna cândfratele prietenei i-ar sopti, apropiindu-se: te iubesc!... Stiu euce mai gândeste vara-mea asupra baiatului brun si convalescent,vegheat de o sora mica si o prietena frumoasa?...Dar romanultrebuie scris. Mi-a spus si Dinu: "Cine va mai cuteza atunci sa telase corigent?" Se gândeste, poate, cu bucurie la însemnatatea luiîn roman. M-a rugat sa se numeasca tot Dinu, si sa-l facmelancolic, încolo, pot scrie orice despre el. Staruie chiar sascriu tot ce cred eu despre el. "Dar pe cine ar putea interesaaceasta?" gândesc eu, ca un adevarat autor de romane.îmi merge totmai rau, de la o vreme, cu scoala. Singura nadejde a ramas romanulcare va apare în vitrine la toamna. Corigent tot voi ramâne, darpentru 2ff7e9595c
コメント